A few moments after he found himself on the stage amid the garish gas and the dim scenery, acting before the innumerable faces of the void. It surprised him to see that the play which he had known at rehearsals for a disjointed lifeless thing had suddenly assumed a life of its own. It seemed now to play itself, he and his fellow actors aiding it with their parts. When the curtain fell on the last scene he heard the void filled with applause and, through a rift in a side scene, saw the simple body before which he had acted magically deformed, the void of faces breaking at all points and falling asunder into busy groups.
Problema e că, de cele mai multe ori, cînd aproape c-ai ajuns să te culci cu o fată - bineînţeles dacă fata nu-i prostituată sau mai ştiu eu ce - , îţi spune mereu să te opreşti. Şi nenorocirea e că eu mă opresc. Majoritatea nici nu se gîndesc să se oprească. Dar eu nu pot altfel. Nu ştii niciodată dacă vor într-adevăr să te opreşti sau dacă le e îngrozitor de frică sau dacă-ţi spun să te opreşti numai pentru ca vina - dacă totuşi mergi pînă la capăt - să fie a ta şi nu a lor. Totuşi, continui să mă opresc. Nenorocirea e că mi-e milă de ele. Adică majoritatea fetelor sînt atît de proaste şi de neajutorate! După ce le săruţi şi le mîngîi un pic, le vezi cum încep să-şi piardă capul. Orice fată, cînd începe să se încălzească, îşi pierde uzul raţiunii. Nici eu nu pricep de ce le ascult cînd îmi spun să mă opresc. Şi după ce le duc acasă începe să-mi pară rău că m-am oprit, dar totuşi continui să mă opresc.