Cele mai frumoase clipe erau acelea când ședea liniștită în prag și cosea, iar eu, așezat la picioarele ei, pe treptele de lemn, îi citeam. Cred și în ziua de azi că niciodată n-am văzut un soare mai strălucitor ca în după-amiezile acelea luminoase de aprilie; că niciodată nu mi-a fost dat să văd ființă mai luminoasă decât aceea pe care, seară de seară o vedeam în ușa barcazului; că niciodată n-am avut prilejul să privesc un cer atât de senin, o mare atât de frumoasă și corăbii atât de mândre, mistuindu-se în depărtările aurii.
Ce fericiți am fi fost (mă gândeam eu) dacă ne-am fi căsătorit și am fi plecat să trăim undeva, oriunde, la umbra copacilor sau în câmp, și n-am crește niciodată mari, și n-am deveni niciodată mai înțelepți, ci am rămâne în veci copii și am hoinări ținându-ne de mână în bătaia soarelui, peste pajiști înflorite, noaptea odihnindu-ne capul pe un pat de mușchi și dormind somn dulce, pașnic și neprihănit, și dacă atunci când vom muri am fi îngropați de păsările cerului!
And I am so grateful to you for it, Agnes, so bound to you, that there is no name for the affection of my heart. I want you to know, yet don’t know how to tell you, that all my life long I shall look up to you, and be guided by you, as I have been through the darkness that is past. Whatever betides, whatever new ties you may form, whatever changes may come between us, I shall always look to you, and love you, as I do now, and have always done. You will always be my solace and resource, as you have always been. Until I die, my dearest sister, I shall see you always before me, pointing upward!
Pășesc în casa fermecată, plină de lumini, de larmă, de muzică, de flori și (îmi pare rău să constat) de ofițeri, și o găsesc pe miss Larkins strălucitor de frumoasă. Poartă o rochie albastră și flori mici albastre — flori de nu-mă-uita — în păr. Ca și cum dânsa ar avea nevoie să poarte nu-mă-uita!
Dickens defends what he has written in terms of its truth. This is not the last time that the ‘true’ and the ‘real’ were to be opposed unfruitfully. The same terminological mismatch was to feature throughout the rest of the century in debate about the nature of literary realism and the moral function of realist art.
Ș-am văzut-o crescând... ca o floare. Și viața mi-aș da-o pentru ea... mas'r Davy. Vai, bucuros și mulțumit mi-aș da-o! Pentru mine dânsa-i mai mult decât... e tot ce mi-aș fi putut dori vreodată, și mai mult decât... mai mult decât aș fi putut cere. O iubesc... o iubesc cu adevărat. Și nu se află în toată lumea și nici chiar pe întinsul mărilor... nici un domn care să-și iubească mai fierbinte aleasa decât o iubesc eu, cu toate că s-or găsi mulți... pricepuți a spune mai bine... ceea ce au de spus.