What is to be done with millions of facts that bear witness that men, CONSCIOUSLY, that is fully understanding their real interests, have left them in the background and have rushed headlong on another path, to meet peril and danger, compelled to this course by nobody and nothing, but, as it were, simply disliking the beaten track, and have obstinately, willfully, struck out another difficult absurd way, seeking it almost in the darkness.
Moreover: then, you say, science itself will teach man (though this is really a luxury in my opinion) that in fact he has neither will nor caprice, and never did have any, and that he himself is nothing but a sort of piano key or a sprig in an organ;14 and that, furthermore, there also exist in the world the laws of nature; so that whatever he does is done not at all according to his own wanting, but of itself, according to the laws of nature. Consequently, these laws of nature need only be discovered, and then man will no longer be answerable for his actions, and his life will become extremely easy. Needless to say, all human actions will then be calculated according to these laws, mathematically, like a table of logarithms, up to 108,000, and entered into a calendar; or, better still, some well-meaning publications will appear, like the present-day encyclopedic dictionaries, in which everything will be so precisely calculated and designated that there will no longer be any actions or adventures in the world.
But the trouble was that the hysterics could not go on for ever, and (I am writing the loathsome truth) lying face downwards on the sofa with my face thrust into my nasty leather pillow, I began by degrees to be aware of a far-away, involuntary but irresistible feeling that it would be awkward now for me to raise my head and look Liza straight in the face. Why was I ashamed? I don't know, but I was ashamed.
Fraților, este important să nu vă mințiți pe voi înșivă. Cel care se minte pe sine însuși și se lasă pătruns de propria minciună ajunge să nu mai deosebească niciodată minciuna de adevăr și, treptat, chiar se înstrăinează de orice formă de adevăr, și de cel din interiorul său, și de cel din afară, din jur, pierzîndu-și totodată, stima față de sine și față de alții. Dacă nu respectă pe nimeni, încetează să mai iubească și atunci, pentru a-și umple timpul, se consacră plăcerilor trupești și patimilor, ajungând să aibă un comportament vicios și brutal, și toate acestea i se întâmplă pentru că ajunge să se mintă deopotrivă pe sine și pe ceilalți din jur. Cel care se minte pe sine devine suspicios și este primul care găsește motive de supărare. Nu-i așa că, uneori, e foarte plăcut să te superi? Cu toate că omul știe că nimeni nu l-a jignit cu ceva, că el însuși și-a inventat supărarea și a mințit pentru împodobirea exagerată a unei clipe, că a înflorit unele fapte ca să-și creeze un tablou cât mai convingător pentru sine, că s-a legat de un cuvânt și a făcut dintr-o boabă de linte un munte, este primul care se îmbufnează și se enervează doar ca să-și facă plăcere și ca să trăiască din plin această senzație de plăcere, ajungând, totodată, să devină dușmanul propriului adevăr.